StefyNews

Oare de ce...? Viata de ce esti asa cruda...? Oare ne nastem numai ca sa murim? Oare singura noastra menire pe acest pamant e aceea de a putrezi sub trei metri de tarana?

Viata e asa de cruda. Ia tot ce iti e mai drag, pe lumea asta, de langa tine. Nu poti fugi de soarta si nu te poti ascunde de ea, tot timpul cand lumea tie mai draga te loveste naprasnic.

Oare de ce simtim viata ca pe o "amputare dureroasa"? Trecerea timpului...evolutia omului pe acest pamant...efemeritatea lui...

Se zice ca timpul le vindeca pe toate? Oare chiar asa sa fie? Poate e adevarat ca ranile se vindeca, dar cu siguranta cicatricele raman si acestea se redeschid la un moment dat. Si atunci durerea resimtita e si mai mare. Parca in acel moment resimti toata suferinta acumulta pana in acel moment si te distruge lent, anevoios dar sigur. Si de aceasta degradare sufleteasca nu se poate scapa.

Timpul trece... dar tu te schimbi... te pierzi in vazduhurile vietii... te transformi... te stingi incet... si te duci... Din lut am luat nastere in lut ne transformam...

Labels: degradare, moarte, sentimente, singuratate, viata

Posted by StefyBlog on Monday, December 17, 2007 at 12:17 PM | Permalink